Lecția vieții

Încărcătura emoțională din ultimele luni are deja efecte vizibile asupra sănătății mintale a populației și pare să influențeze, indirect, și comportamentul oamenilor. Chiar și poziționarea (așa-zis) neutră,  presiunea constantă de a menține o atitudine pozitivă și de a ascunde emoțiile negative devin piedici atunci când vrei să construiești ceva, în cazul de față, o Românie nouă, demnă, civilizată…

Da, în fața emoției ar fi trebuit să reziste, senină, rațiunea, însă atacurile succesive împotriva acesteia chiar prin poziționare neutră față de orice și atitudinile exagerat pozitive, prin autosufieciență, prin ignorarea cu desăvârșire a problemelor, prin sarcasm, prin ironii și persiflări, prin înjurături și amenințări, prin avalanșa de pașapoarte și buletine tăiate etc ne-au adus într‑un punct în care rațiunea este abandonată chiar și de cei mai echilibrați oameni. Sau și de cei mai motivați să producă o schimbare.

Nu vom învăța nimic din experiența ultimelor săptămâni, nu vom schimba nimic prea curând pentru că nu se va schimba nimic fundamental în mentalitatea noastră (individuală și colectivă, deopotrivă). Am așa un feeling că gena (și educația) nu ne prea ajută, deși tare mult mi-ar placea să mă înșel.

Atunci când ne confruntăm cu o situație nouă, suntem „forțați” să ne adaptăm și, într-un fel sau altul, să depășim problema. Prezența factorului conștient, reprezentat prin scop și motivație proprie,  face diferența la nivel individual. Lecția învățată este atunci când se produce o schimbare în comportamentul propriu, când nu mai facem ce făceam înainte pentru că am înțeles că nu a funcționat. Atâta timp cât în continuare ardem „vrăjitoare” în piața publică, tăiem pașapoarte și „muncim”  pe tiktok, nu se va schimba nimic.

Nu. De fapt, nu prea învățăm din greșeli.
Cel mai adesea nu avem răbdarea, disponibilitatea și deschiderea să revenim asupra lucrurilor care nu au funcționat.
Și fără exercițiul acesta de reflecție făcut cu responsabilitate și discernământ, nu, nu învățăm din greșeli. Românilor nu le place să se întoarcă asupra greșelilor lor. E adevărat că nu e plăcut să reflectezi la o greșeală, pentru că activează emoții precum nemulțumirea, frustrarea că nu ne-a reușit ceva, activează resentimente și vinovății, reproșuri chiar. Și fiecare preferăm să rămânem în confortul „poveștii” noastre de bine. Activăm (din nou) mecanismul de supraviețuire, funcționăm tot după tipare vechi, pentru că „merge așa”, pentru că nu ne-a sancționat nimeni niciodată pentru că am încălcat reguli, pentru că am amânat alarma de 10 ori în fiecare dimineață, pentru că am întârziat la program, pentru că am cârpit țeava care s-a spart în loc să o înlocuim, pentru că am întors privirea când am văzut abuzul și înșelăciunea s.a.m.d. …pentru că „merge și-așa!”

Schimbarea vine doar când învățăm alt mod de a funcționa și presupune efort, consum de energie fizică, nervoasă și psihică. Și începe cu fiecare dintre noi, cu disponibilitatea de a „plăti” pentru greșelile noastre, cu disciplina proprie, cu claritate proprie și cu acceptarea propriilor slăbiciuni.