Ultimele zile din an sunt sunt impregnate de o angoasă existențială
amestecată cu un entuziasm amăgitor pentru vremuri mai bune: acum se fac
bilanțuri, se contorizează împliniri, eșecuri și realizări, se fac planuri
pentru anul ce vine, se caută noi căi spre fericire…
Invariabil, 9 din 10 mesaje cu urări de final de an gravitează în jurul
conceptului de fericire: „Sărbători fericite!”, „Un Nou
An fericit!”, „La mulți ani fericiți!” etc. Aș paria însă că un procent mare de
adulți nu înțeleg că fericirea nu are nimic de-a face cu plăcerea și are foarte
mult de-a face cu dezvoltarea forțelor personale și a caracterului, cu educația
și viața trăită în fiecare clipă, zi după zi. Fără educație și disciplină calitatea vieții
scade dramatic. Și noi, oamenii, avem nevoie de disciplină mai mult decât am
crede în vremurile actuale, avem nevoie să respectăm și să prețuim mai mult
fiecare moment alături de cei dragi. Suntem furioși, vulnerabili și triști, dar
le cerem copiilor să fie calmi, puternici și veseli. Suntem nemulțumiți și
revoltați de tot ce ne înconjoară (de șefi, de colegii de serviciu, de vecini),
dar le cerem copiilor să se comporte frumos la școală, pe stradă, la locul de
joacă etc. Le cerem să mimeze, să se prefacă, să joace un rol de „fericiți”: calmi,
buni, respectuoși…
Fericirea se învață în familie. Caracterul fiecăruia dintre noi poartă
pecetea valorilor cu care creștem în familia de bază. Fericirea are de-a face
cu sănătatea creierului, a minții, cu înțelegerea naturii umane. Fericirea are
de-a face cu răbdarea, îngăduința, recunoștința, bucuria, liniștea și sprijinul
celor din jur. Fericirea este despre oameni împreună.
Cu doar 20 de ani în urmă se considera că dezvoltarea creierului este
aproape completă până la sfârșitul copilăriei, însă în zilele noastre
neuroștiințele au demonstrat că procesul de construcție a creierului uman poate
să dureze până la 25 de ani și că mecanismele implicate în procesul gândirii se
conturează și sunt într-o dinamică continuă pe tot parcursul vieții.
Dezvoltarea sănătoasă a creierului este premisa unei vieți de calitate.
Creierul nostru este responsabil cu o listă cu o listă generoasă de abilități
de gândire, emoționale și relaționale care ne permit să ducem o viață
echilibrată, să avem relații sănătoase și să trăim în armonie cu noi înșine și
cu cei din jur. Capacitatea de decizie și planificare, reglarea emoțională și
fizică, introspecția, flexibilitatea și adaptarea, empatia și moralitatea sunt
calități pe care este esențial să le cultivăm copiilor noștri, dar toate
acestea necesită un creier superior bine dezvoltat, adică adulți educați. Creierul
superior, complet nedezvoltat la naștere, este responsabil de gândirea complexă
și sofisticată și evoluează pe toată perioada copilăriei. Părinții care cresc cu
adevărat copii fericiți sunt cei care sunt ei înșiși fericiți, mulțumiți,
recunoscători și care au respect față de semenii lor, care văd binele dincolo
de zidurile prea înalte ridicate din orgolii și aroganță…
De aceea îmi permit acum, în prag de An Nou, o reamintire: fericirea
se învață în familie, nu se primește prin mesaj la sărbători, nu
se transmite în scris și nici prin viu grai („Fii fericit!”), fericirea e un
comportament învățat. Și, ca orice deprindere, necesită exersare până la asimilare.
Așa că eu vă urez doar atât: exersați zi de zi iubirea, înțelegerea, răbdarea,
îngăduința, dăruirea, cumpătarea, recunoștința, liniștea și bucuria cu oamenii
de lângă voi, cu cei de aproape! Și să aveți cer senin oriunde vă aflați!
Atelier de psihoeducație 