Disciplina emoțională în pandemie

Cultivarea disciplinei este poate cea mai grea sarcină a adulților (părinți, educatori…).
Revolta, furia, protestul și refuzul unora de a respecta legea și recomandările în situații de criză sanitară sunt dovezi certe ale lipsei de disciplină și de educație.

Cred cu tărie că trebuie să înțelegem ceva foarte important zilele acestea: ne facem bine dacă respectăm niște reguli. Nu e despre orgolii, nici despre politică sau lupte pentru putere. E despre acceptare și despre activarea tuturor resurselor pentru a merge mai departe.

Ne lovim de cea mai mare problemă a românului „emancipat” peste noapte: rezistența la schimbare. „Vrem o țară ca afară!” E foarte frumos (la nivel declarativ) să vorbim despre dezvoltare personală, despre formare, despre evoluție și inovare, dar devine foarte greu când suntem puși în situația de a ieși din zona de confort. Da, îndrăznesc să spun că un om autonom și independent este disciplinat sau măcar încearcă să-și cultive această disciplină în demersul de a accesa acel nivel superior de dezvoltare personală atât de râvnit. (Btw, cei „de afară” s-au vaccinat în număr mare🪄)

Fără disciplină calitatea vieții scade dramatic. Și noi, adulții, avem nevoie de disciplină mai mult decât am crede. Suntem furioși, vulnerabili, triști, chiar indisciplinați în ultima perioadă. E greu pentru toată lumea acum, indiferent de vârstă sau statut social, de contul din bancă sau de profesie.
Transformarea acestei indiscipline în asumare, perseverență și responsabilitate (dincolo de aplecarea firească spre suferința emoțională) este obligatorie dacă vrem să ieșim cu bine din pandemie. Asta înseamnă să fii inteligent, să fii empatic și adaptat. Cei inteligenți și cu adevărat puternici sunt cei care sunt disciplinați, educați și care au respect față de lege și de semenii lor, care văd binele dincolo de zidurile prea înalte ridicate din orgolii și aroganță.

Micile rutine zilnice construiesc binele și toate astea conduc la echilibru și sănătate emoțională. Fiecare își poate stabili si urma mici rutine de respectare a regulilor și a legii. (Nu e chiar atât de greu, trust me🤗)
Și când mintea vine să ne păcălească cu gânduri de genul: De ce eu? De ce azi? De ce …? să trecem în acțiune, să ne activăm toate resursele de bine: optimism, răbdare, încredere, curaj și asumare.

Când cineva îmi spune că nu are deloc încredere în știință și că se bazează pe protecția divină, pentru mine nu e ceva de admirat. Să aștepți o minune sau un semn de Sus ca să te vaccinezi spune despre tine și lucruri mai puțin vizibile, dar demne de luat în considerație. E clar că nu știi că deciziile „bune” pot fi luate consultănd logica probabilistică și evidențele realității, nu astrele, simbolurile onirice, tarotul ori alte forme de divinație… Sau vorbește despre o nevoie extremă de a demonstra că ești important sau despre un gol fără sfârșit pe care vrei să-l umpli cu „idei” delirante.

Cei care sunt vehemenți protestatari ai măsurilor luate pentru protejarea sănătății publice au o nevoie grobiană de a-și demonstra extremismul. Singurele lor arme sunt victimizarea, violența și amenințarea și sunt prezentate ca ultime și unice soluții ale acestor „jertfelnici” care nu se vaccinează.

Cei care le știu pe toate, se pricep la toate, au răspuns la orice, cunosc orice, și care reduc totul la propria experiență sau la a celor din imediata apropiere de genul: „cunosc eu pe cineva care a făcut vaccinul și tot s-a infectat”, „am trăit eu…”, „mi s-a întîmplat mie”, reduc complexitatea lumii la propria persoană și arată dureroasa ignoranță pe care o aleg. Toate acestea vin din rana de nu se fi simțit apreciați, validați, văzuți. Caută să-și satisfacă aceste nevoi emoționale luându-le prin discursul pasiv-agresiv. Este de fapt un strigăt de ajutor prin care își cer dreptul a fi.

Azi avem parte de o super tehnologie, dar la nivel emoțional suntem cu foarte puțin mai mult evoluați față de cum erau strămoșii noștri care locuiau în peșteri. Iar lipsa acestei evoluții emoționale se observă cel mai bine în modul dureros și plin de agresivitate în care interacționam unii cu ceilalți.

Ignorarea sistematică a educației și cercetării ne-a adus unde suntem azi. Lipsa disciplinei și a educației ne-a adus astăzi la negarea contextului pandemic și, implicit, la creșterea numărului „experților”.

Numărul imbecililor crește indiferent de pandemie, de rata de contaminare și de mortalitate, de progresul științei și cercetărilor…

Kindly reminder: Pentru o bună sănătate mentală, cultivați disciplina! Cât de cât!